În centrul satului a fost ridicată biserica parohială, inițial o biserică gotică databilă pe baza unei inscripții în anul 1446. Era o biserică de tip sală cu o incintă de zid pe traseul căreia era un turn de plan rectangular, masiv cu rol de apărare, azi se mai păstrează doar fragmente din vechea incintă. Biserica ridicată de comunitatea săsească a fost inițial o biserică romano-catolică, dar între anii, 1549-1551, în vremea preotului Michael Totschner, a devenit evanghelică. Între 1702 și 1711 biserica a primit bolți de factură barocă, la fel ca multe alte construcții ecleziastice din regiune. Singurul element de factură gotică păstrat în actualul edificiu de cult este portalul vestic și pereții navei cu contraforți treptați.  Biserica a fost reconstruită între anii 1873/74 în stil neoclasic, în 1923 fiindu-i adăugat turnul clopotniță în fațada vestică. Fațada vestică este dominată de turnul masiv cu trei etaje, delimitate de cornișa unitară pentru navă și turn, încheiat printr-o fleșă suplă, hexagonală. Muchiile turnului sunt marcate de lezene realizate prin placarea cu cărămizi, urmare a renovării din 1873/74. Învelitoarea turnului a fost înlocuită cu tablă în 1923. Pe latura de sud a corului a fost evidențiat un ancadrament de tipul celor cu lintel pe console, aparținând goticului târziu.

În septembrie 1944 în urma hotărârii autorităților militare germane 526 de sași din Unirea îmbarcaţi în 103 căruţe trase de cai şi 13 care cu boi se încolonează, în frunte cu preotul Adolf Wagner, alături de ceilalți etnici germani din regiune și iau drumul către vest, ajungând până în zona Austriei Superioare. Cei prinși de front în zona de ocupație sovietică au fost obligați să facă calea întoarsă. Ajunși în Transilvania sunt internați în lagăre de muncă, dislocați în diverse locuri, unii fiind trimiși în lagăre de muncă în Uniunea Sovietică. În 1965 comunitatea evanghelică din Unirea mai număra 275 de persoane. Din anii  70 se declanșează un nou val de emigrări spre Germania, în 1978 mai fiind doar 34 de etnici germani în Unirea.

Biserica rămasă fără enoriași a fost cumpărată și întreținută de comunitatea majoritară ortodoxă, iar ultima restaurare a pus în valoare etapele istorice și stilistice ale monumentului.

Bibliografie: Corneliu Gaiu, Vasile Duda, Topografia monumentelor din municipiul Bistrița, Vol II, Editura Nosa Nostra, Bistrița, 2015.